Șomoșcheș: BISERICA ADVENTISTĂ DE ZIUA A ȘAPTEA ȘOMOȘCHEȘ, jud. ARAD, 100 DE ANI DE ATESTARE CA BISERICĂ ORGANIZATĂ ȘI PESTE 110 ANI DE PREZENȚĂ ÎN LOCALITATE

În august 1897, misionarul american John F. Huenergartd, vine din Statele Unite, în Europa și ajunge în Ungaria (regiune care includea la data aceea și Transilvania).

Misionarul adventist John F. Huenergardt aprinde flacăra speranţei adventiste pe aceste meleaguri, venind din Ungaria.

La puțin timp îl câştigă de partea mesajului advent, în Şomoşcheş, pe Zeldeşan Petru, numit în familie Tinu, poreclit de săteni ”Bărbosu”. El a fost câțiva ani credincios baptist, iar prin mărturie de credeință intră în biserica adventistă. Zeldeșan Petru s-a născut în anul 1845, la Șiclău. Providența lui Dumnezeu îi conduce pașii la Beliu, iar în anul 1895 se mută la Șomoșcheș. În 1896 îi moare soția, Floare și rămâne văduv. În 1923 se mută la Șepreuș, iar în 4 mai 1927, la venerabila varstă de 81 ani, Tinu adoarme în Hristos, cu speranța adventă în inimă. A fost un om setos de adevăr şi cunoştinţă, cu o memorie deosebită, ştia pe dinafară cu o precizie matematică, multe capitole din Biblie, în special din Psalmi, fără să cunoască taina descifrării literelor. Pastorul John F. Huenergardt îl vizitează de mai multe ori acasă, acolo la margine de sat unde locuia, având discuţii interminabile, în urma cărora se hotărăşte pentru credința adventistă.

În anul 1900, în casa lui Zeldeșan Petru a avut loc prima evanghelizare adventistă nu numai în această localitate dar şi în zonă.

În anul 1906, în urma cercetării Scripturii şi a discuţiilor avute cu Tinu, se hotărăşte pentru credința adventă Valentir Gheorghe (n. 14 mai 1880 – d. 19 sept. 1957), din Seleuş, tânăr căsătorit în Şomoşcheş doar de câteva luni, la 27 dec. 1905 cu Ciobotă Ileana de la nr.72, astăzi e locul unde stă Măria Tomi. Un timp credincioșii s-au adunat în casa lui pentru rugăciune și închinare. În 1923, după ce i-a decedat soţia, se mută la Urviş, împreună cu băiatul şi fetiţa, unde aprinde flacăra speranţei advente. Rămâne aici până în 1957 când închide ochii în speranţa învierii în Acela care a crezut. Valentir Gheorghe este pionierul mișcării adventiste în Urviș și Botfei. În anul 1923 acceptă credința adventistă, la Botfei, pe Crișan Ioan, poreclit de săteni ”Sâmbătăreșu”, primul adventist din localitate.

În 1907, fiica lui Zeldeșan Petru, pe nume Maria (prin căsătorie Cioltean), se alătură bisericii adventiste şi împreună cu alte 4 persoane, este botezată la Şepreuş. Casa lor din marginea satului, pe vatra unde stă Ioanea lui Costan, este primul loc, în Şomoşcheş, de unde mesajul revenirii lui Hristos este transmis mai departe semenilor. Maria are bucuria a da naștere la doi băieți și o fată - Petru n. 1902, Sofia n. 1905 și Ioan n. 1912. (De la Sofia și Ioan au fost adunate cele mai multe date privind începuturile). Toți aceștia s-au născut la Somoscheș. Din această rădăcină, plantată în jurul anului 1900, care se întinde în timp prin: Tinu, Maria, Sofia, Sidonia, răsare și un slujitor al Evangheliei - Todoraș Trif, care a slujit Domnului în Conferința Banat câțiva ani. Descendenții, cei mai apropiați, ai primului adventist din Șomoșcheș, mai sunt astăzi în viață strănepoții: Trif Sidonia, care locuiește la Șepreuș și Cioltean Ioan, care locuiește la Chișineu Criș.

Anul 1909 marchează convertirea lui Gâb Pavel (Păvălaş), care a fost, câțiva ani, slugă la Şepreuş, la Senti Indricău, unde descoperă şi el minunatele adevăruri scripturistice, pe care le iubeşte şi le trăieşte. Un an mai târziu îi urmează şi soţia Gâb Floare, şi Ardelean Vălean.

În raportul statistic trimestrial din 1 oct. - 31 dec.1913, publicat în revista ”Curierul Misionar” (Nr.1/1914), biserica Adventistă din Șomoșcheș figurează cu 21 de membrii şi 101 coroane la zecime, pe acel trimestru. Șomoșcheșul era a treia biserică, ca mărime, după Socodor și Macea, în zona județelor, de astăzi: Bihor, Arad, Timiș, Caraș Severin.

În 1914, s-au adăugat bisericii adventiste Gâb Gheorghe şi Maria (a Pârciului). În anul 1917, familia Gâb are o experiență deosebită. Fiul lor Iacob este grav bolnav, nici un medic nu-l poate ajuta pentru vindecare. Tinu Zeldeșan este chemat să se roage pentru el. Dumnezeu ascultă rugaciunea redându-i pe pe deplin sănătatea.

La 31 decembrie 1917 biserica adventistă din Șomoșcheș număra 14 membri.

Vitregiile primului război mondial fac ca Cioara Ioan să fie câţiva ani prizonier în Rusia, aici primeşte solia adventă, iar în 1920, când revine acasă se alătură bisericii.

În jurul anului 1920, intră în rândurile membrilor Bisericii adventiste Buduşca Petru, iar în anii următori 1924-1925, Gâb Oniţa şi Gâb Floriţa, fetele lui Păvălaş.

În 1922 credincioșii bisericii adventiste din Cermei se ataşază la Somoşcheş, funcţionând mai departe în biserica din Şomoşcheş. Casa de rugăciune era la Purlea lângă vale, unde a funcţionat până în 1928, deşi acesta nu era adventist.

Din 1922 pânâ în 1945, cele două localităţi se adună împreună la Şomoşcheş, doar o scurtă perioadă de câteva luni, în 1930, s-au adunat la Cermei, apoi iar la Şomoşcheş.

În 25 dec. 1926, Gâb Pavel, un credincios deosebit din biserica locală, adoarme în Hristos, aceasta este consemnat în Curierul Misionar nr.3/1927 de prezbiterul bisericii, Ban Pavel, din Cermei.

În 1927, după ce lucrează mai întâi în port la Constanţa, unde a intrat în contact cu solia adventă, devine adventist Brânduşe Gheorghe, iar în 1928 se alătură Bisericii Memete Petru , Pavălu Cucului, (Memete Petru/Pavel, n. 1889 – d.1946), concretizând în felul acesta hotărârea luată în prizonierat în Rusia şi canalizată pe acest drum în urma unei discuții pe care o are, cu cineva, în gara din Făgăraş. Anul 1928 marchează mutarea locului de adunare de la Purlea, în casa lor (la Pavălu Cucului), cu toate că era singur la credinţă şi avea probleme cu soţia, din cauza credinţei. De multe ori Saveta, soţia lui Pavel Memete, care era foarte împotrivă îi tulbura, ţesând la război, tocmai în timpul programului de închinare de la adunare, din Sabat. Dar anul 1937 o aduce şi pe Saveta, o bună credincioasă ortodoxă, în Biserica adventă, la 9 ani după convertirea soțului Pavel. Factorul determinant pentru decizia Savetei este preotul Bulcu, preotul ortodox din localitate, care într-o duminică după masă, în timp ce mergeau la Șepreuș, la un maslu (rugăciune pentru un bolnav, la care au participat mai mulți preoți), în căruță au discutat despre toate religiile din comună, analizându-le pe fiecare, iar preotul a spus că ”daca ar fi să ne luăm după Biblie atunci sâmbătarii au dreptate” (Memete Saveta n.1894 – d.1967). Biserica va rămâne în casa familiei Memete până în 1934, când este mutată la Grec Nicolae, a Iosâvi.

Anul 1934 aduce în Biserică noi suflete, pe Gâb Pavel, a Pârciului, Chiş Gheorghe, precum şi pe Sas Todor în urma unei experienţe deosebite pe care a avut-o în familie după moartea fiicei lor, Lenuţa.

În 1935 vin la credință Gâb Gheorghe şi Frenţ Petru, iar în 1936, Tuduca Floriţă, Memete Petru (n.1921 – d.2001, care devine pentru mulți ani prezbiterul bisericii locale) şi Cioara Ioan. Anul 1940 aduce în Biserică pe Frenţ Floriţa, Tarce Flore şi Tuduca Flore, care sunt botezaţi pe ploaie şi furtună în apa Cănalăşului. Tot în acest an este botezată la Bucureşti şi Frenţ Catiţa.

În anul 1947, în parcul de la Castel, are loc o mare întâlnire și manifestare religioasă cu participare din mai multe localități învecinate. Prezbiterul Iuga de la Apateu a vorbit despre a doua venire, a urmat apoi Ban Pavel de la Cermei, după care a primit cuvântul preotul Titeu, iar încheierea i-a revenit pastorului Crişan Pavel, care a entuziasmat asistența prin mesajul transmis.

Din anul 1934, locul de închinare este în casa lui Grec Nicolae până în primăvarea anului 1954, când este mutat în casa lui Flonta Ioan, unde credincioșii se vor aduna 19 ani şi opt luni, până în toamna lui 1973 când biserica se mută într-un loc special pregătit.

Anul 1972 a aprins sufletul Şomoşchelanilor de dorinţa de a avea o casă de rugăciune propie. În scopul acesta familia Memete Petru și Silvia a pus la dispoziţie un teren, prin donaţie, apoi toţi împreună, primăvara, au pus mâna şi mijloacele necesare și au început lucrările de construcţie la noua casa de rugăciune. De crăciun în 1973, ajutaţi foarte mult de secretarul consiliului local Nica Ioan, precum şi de inspectorul judeţean al cultelor, dl. Periam, s-a intrat în noul lăcaș de închinare. După mulţi ani când botezurile se efectuau în alte localităţi, în 1974 are loc primul botez în bazinul de botez din biserica locală. Anul 1974 a fost şi anul inaugurării locașului de închinare, ocazie la care a participat pastorul Berner Ionel, secretar, din partea Conferinţei Sibiu, fanfara şi corul bisericii adventiste din Archiş.

Sabatul din 29 octombrie 1994, a fost un Sabat festiv, când mulți din fiii Șomoșcheșului, de pretutindeni, s-au adunat în biserica locală pentru o sărbatoare deosebită.

În august 2004 au început lucrările de reconstrucţie a bisericii. În perioada 2004 - 2006 serviciile religioase s-au desfășurat din nou în casa Memete, acolo unde au mai fost între anii 1928 – 1934. Reconstrucția bisericii se încheie în anul 2006, iar în 3 iunie are loc inaugurarea, ocazie la care este prezenta conducerea Conferinței Banat, pastorii: Mihai Maur, președinte, Ionel Soponariu, trezorier și Gabriel Dragoș, director departament școala de sabat și activități personale. Din partea Uniunii de Conferințe participă pastorul Lucian Cristescu, secretarul asociației pastorale,

Biserica Adventistă din Șomoșcheș de-alungul perioadei ei de existență, de mai bine de 100 de ani, a avut cursul ei, cu experiențe fericite, înălțătoare, dar și cu încercări și dificultăți prin care Vrășmașul a vrut să zădărnicească lucrarea lui Dumnezeu. Din Șomoșcheș au plecat în diferite localități în țară dar și în străinătate, mulți credincioși, mulți alții așteaptă în patul de țărînă să sune trâmbița învierii. Astăzi biserica adventistă din Șomoșcheș numără 26 de membri. În Biserică, cu anii în urmă au cântat corul, orchestra, fanfara. De aici s-au pregătit pentru slujire pastorii: Petru Hărdălău (n.1947, fiul lui Petru și Silvia Memete) și Pavel Memete (n.1953). De aici își trag rădăcinile pastorii: Teodor Trif, Emil Dulgheru, Beniamin Stan și Corneliu Predie (mamele acestor pastori s-au născut la Șomoșcheș).

Șomoșcheșul cu lumini și umbre este locul iubit de Dumnezeu, unde El vrea încă să salveze oameni!

Biserica adventistă din Șomoșcheș a fost slujită de pastorii: Motorca, Mateescu, Popescu, Rădulescu Ioan, Roibescu, Cionca Filip, Crişan Pavel, Şamotă Constantin, (o scurtă perioadă Cazan Gheorghe şi Baciu Gheorghe), Secui Petru, (ajutat un scurt timp de Roşca Viorel şi Dărvăşan Gheorghe), Andreescu Ionel, Jigău Dumitru, Ban Ionel (1976 – 1985), între 1985 – 1988 biserica este slujită de Conferinţă, prin pastorii: Maur Traian şi Memete Pavel, Tolan Ioan (1988 – 1989), Moldovan Aron, (1989 – 1990), Jigău Emil (1990 – 1994), Iştoc Abel, (1994 – 1998), Sturz Ioan, (1998 – 2001), Hărdălău Petru, (2001 – 2006), Pop Ionuc, (2006 – 2009), Tolan Ioan. (2009 – azi)

Sabatul din 17 august 2013 a fost unul special, de mare sărbătoare la Șomoșcheș. În prezența a peste 230 de persoane prezente s-au marcat două mari evenimente: 100 de ani de atestare ca biserică organizată (prima statistică descoperită, până la aceasta dată consemnează faptul că în trim. IV/1913, biserica locală funcționa cu 21 de membrii) și peste 110 ani de prezență în localitate. La eveniment au participat pastorii: Teodor Huțanu – președintele Uniunii Române a Adventiștilor de Ziua a Șaptea, Mihai Maur – președintele Conferinței Banat, Pavel Memete – secretar Conferința Banat, Ionel Soponariu – trezorier Conferința Banat, Gabriel Dragoș - pastor în Arad ”Salem”, Emil Dulgheru – pastor districtul Arad I, Abel Iștoc – pastor districtul Șepreuș, Corneliu Predie – pastor în Conferința Oltenia, Petru Hărdălău – pastor și prezbiter Șomoșcheș. La sărbătoare a participat și strănepoata primului adventist din localitate, care acum trăiește la Șepreuș, Sidonia Trif (născută Sas, cunoscută în localitate Sida Gheorghi lui Mihăioc n. 25 nov. 1924, astăzi de 89 de ani). Programul muzical a fost susținut de grupul ”Misionar”.

(Istoric întocmit de Petru Hărdălău și Pavel Memete)